Istoria uneltelor

În vest, filozoful antic grec Aristotel a expus problema problemei transmisiei mișcării de rotație cu uneltele de bronz sau fontă în problema sa mecanică în 300 î.Hr. Celebrul cercetător grec Aristotel și Arhimede au studiat roțile dințate, iar faimosul inventator grecesc, ghtisibius, a pus pini chiar pe marginea unei mese rotunde pentru a se angaja cu roata pinului. Aceasta a fost aproximativ 150 î.Hr. În 100 î.Hr., inventatorul alexandrian, inventatorul vitezometrului, în care au fost folosite uneltele. Gears au fost folosite, de asemenea, în primul secol d.Hr. în moara de fabrica de arhitect romane bidopis. Până în secolul al XIV-lea, uneltele au fost folosite pe ceasuri. Dispozitivul de bronz din ierni la sfârșitul perioadei de război. Dispozitivul de bronz din bronz la sfârșitul perioadei de război. Dinastia de han din estul Estului (primul secol d.Hr.) a fost cuvântul "unelte". Căruciorul orientat spre sud și căruciorul cu tambur în perioada celor Trei Regate adoptă un sistem de acționare cu angrenaj. Moara rotativă de apă inventată de du yu în dinastia Jin transferă puterea roții de apă în moara de piatră prin intermediul uneltelor. Una dintre cele mai vechi înregistrări ale sistemului de antrenare a angrenajelor din cărțile de istorie este o descriere a sferei armate realizate în 725 de către liang lizan, membru al dinastiei tang. Construit în dinastia de muzică nordică (vedeți ceasurile vechi chinezești), masa de lucru cu apă a folosit un sistem complex de angrenaje. O transmisie cu pinion și pinion a fost înregistrată în cartea wu bei zhi (1621) de către MAO yuanyi din dinastia Ming. În 1956, în vechile ruine ale orașului anwuji, provincia Hebei, s-au găsit unelte de fier cu un diametru de aproximativ 80 mm. Deși era incompletă, calitatea fierului era bună. Prin cercetare, a fost confirmat ca fiind produsul de la sfârșitul perioadei de război (sec. III î.Hr.) la dinastia hanului occidental (206 î.Hr. ~ 24 dC). În 1954, uneltele cu clichet de bronz au fost descoperite în tiljia ya, județul yongji, provincia Shanxi. Referindu-ne la obiectele descoperite în aceeași groapă, putem concluziona că ele sunt relicve din primii ani ai dinastiei qin (221 ~ 206 î.Hr.) sau dinastia hanului occidental. În ceea ce privește utilizarea angrenajelor cu clichet, nu s-a găsit până acum nicio înregistrare scrisă și se speculează că aceasta poate fi folosită pentru frânare pentru a preveni inversarea arborelui roții. În 1953, o pereche de unelte de heringbone din bronz au fost descoperite în satul hongqing, schimbând un județ provincia shaanxi. Potrivit analizei structurii mormântului și a elementelor de înmormântare, se poate concluziona că uneltele provenite din timpul dinastiei Hanului timpuriu estic. Ambele roți au 24 de dinți și au un diametru de aproximativ 15 mm. Hengyang și alte locuri au găsit, de asemenea, aceleași unelte de heringbone. La începutul anului 1694, savantul francez PHILIPPE DE LA HIRE a propus pentru prima dată ca valva să poată fi utilizată ca curba dinților. În 1733, m. ciamus, un francez, a propus ca publicul normal la punctul de contact al unui dinte roat să treacă prin nodurile de pe legătura centrală. Atunci când o linie centrală instantanee auxiliară (cerc nodal) se rotește pură de-a lungul liniei centrale instantanee (cercul nodal) al roții mari și, respectiv, în roată mică, cele două curbe ale profilului dintelui formate de forma dentară auxiliară a conexiunii fixe cu dispozitivul auxiliar instantaneu linia de centru pe roata mare si roata mica sunt conjugate unul cu celalalt, care este teorema CAMUS. Aceasta ține cont de starea de contracție a celor două suprafețe dinte; În mod clar a stabilit conceptul modern de traiectorie a punctului de contact. L, Elveția, 1765. EULER a prezentat baza matematică pentru studiul analitic al profilului dinților evolubili și a clarificat relația dintre raza de curbură și centrul de curbură al unei perechi de angrenaje. Mai târziu, SAVARY a completat această metodă și a devenit ecuația eu-let-savary. ROTEFT WULLS a contribuit la aplicarea profilului dintelui involuntar. El a propus ca raportul vitezei unghiulare a angrenajului involuntar să fie constant atunci când distanța de centru se schimbă. În 1873, inginerul german HOPPE a invocat forma involuntare a dinților cu un număr diferit de dinți atunci când unghiul de presiune se schimbă, punând astfel temelia ideologică a mecanismelor de deplasare moderne. La sfârșitul secolului al XIX-lea, principiul dezvoltării tăierii dentare metoda și utilizarea acestui principiu de mașini-unelte speciale și unelte de tăiere au apărut, astfel încât prelucrarea uneltelor are un mijloc mai complet, forma dintelui involuntar prezintă avantaje mari. Atât timp cât angrenajul este ușor deplasat din poziția normală de cuplare, tăietorul standard poate fi utilizat pentru a decupa uneltele corespunzătoare de pe mașină. În 1908, MAAG elvețian a studiat metoda de deplasare și a fabricat formatorul de unelte de dezvoltare. Mai târziu, BSS britanic, American AGMA și German DIN au propus succesiv o varietate de metode de calcul pentru deplasarea angrenajelor. Bronze gear gearing din dinastia hanului timpuriuBronze unelte de heringbone din timpul dinastiei han timpurii Pentru a îmbunătăți durata de viață a transmisiei de putere și a reduce dimensiunea , au fost dezvoltate unelte dințate cu arc, pe lângă îmbunătățirea materialelor, tratarea termică și îmbunătățirea structurii. În 1907, FRANK HUMPHRIS, un britanic, a publicat pentru prima dată forma arcului. În 1926, returul ERUEST WILDHABER a brevetat uneltele circulare dințate elicoidale. În 1955, ML NOVIKOV a finalizat cercetarea practică a uneltelor cu arc și a câștigat medalia Lenin. 1970 inginer r. la rolh-royce, Regatul Unit. M. STUDER are un brevet pentru dublu arc. Acest tip de unelte a fost plătit din ce în ce mai mult și a adus un beneficiu remarcabil în producție. Uneltele sunt părți mecanice cu dinți care se pot lega între ele. Ele sunt utilizate pe scară largă în transmisia mecanică și în întregul câmp mecanic. Tehnologia modernă a angrenajelor a atins: modul de transmisie 0.004 ~ 100 mm; Unghiul diametru de la 1 mm la 150 m; Putere de transfer de până la 100 000 kilowați; Accelerați până la câteva sute de mii de RPM; Viteza maximă pe circumferință este de 300 m / s. Cu dezvoltarea producției, se apreciază buna funcționare a angrenajului. În 1674, astronomul danez romer a propus mai întâi să folosească epicycloidul ca curbură a profilului dintelui pentru a obține o unelte netedă. În timpul revoluției industriale din secolul al XVIII-lea, tehnologia uneltelor a evoluat rapid și s-au făcut multe cercetări privind uneltele. În 1733, matematicianul francez cami a publicat legea de bază a angajamentului profilului dinților. În 1765, euler, un matematician elvețian, a sugerat să utilizeze curbele de contur ale dinților. Începând cu secolul XIX, euler a rezolvat problema producției de unelte de mare precizie în cantități mari. În 1900, o mașină de tăiere cu un dispozitiv diferențial poate fi prelucrată în angrenajul elicoidal, deoarece uneltele de antrenare a vitezelor au fost populare, generatoare de unelte de prelucrare reprezentând avantajul copleșitor, uneltele involute au devenit cele mai răspândite unelte folosite. În 1899, rusher a fost primul care a pus în aplicare ideea de a schimba uneltele. Angrenajul nu numai că poate evita tăierea rădăcinilor, dar poate și să se potrivească cu distanța centrală și să îmbunătățească capacitatea portantă a angrenajului. În 1923, Wilder haber în Statele Unite a prezentat mai întâi uneltele cu profil dintelui circular. În 1955, sunovikov a făcut un studiu aprofundat cu privire la angrenajul cu arc circular, iar angrenajul circular a fost aplicat în producție. Acest tip de unelte are o capacitate mare de transport și o eficiență ridicată, dar nu este la fel de ușor de fabricat ca uneltele involuntare și necesită îmbunătățiri suplimentare.